In ultima perioada (din ctombrie pana azi), am auzit tot felul de afirmatii legate de criza cu care ne confruntam.
Am ascultat discursuri optimiste care ne vorbeau despre economia care duduie (la PNL) sau adevaruri partiale si promisiuni fara acoperire (la PDL si PSD). Am vazut radiografii mai mult sau mai putin exacte ale unei economii din ce in ce mai grav afectate de contextul international. In fine, am remarcat si unele incercari, corecte, de a tine in frau cheltuielile bugetare, precum si timide solutii de stimulare a economiei romanesti, cat a mai ramas din ea.
Nu imi propun sa fac o analiza a masurilor bune si a celor gresite luate de decidentii politici. Sunt destui analisti economici care ar trebui sa isi faca vocea auzita in aceasta perioada.
Sunt insa cateva lucruri care imi atrag atentia. De exemplu, nu pot sa nu remarc, cu regret, ca programul “prima casa” pare nascut mort. Pur si simplu, nu are cum sa functioneze in conditiile imaginate de oamenii politci, care nu prea reusesc sa inteleaga ca nu este suficient sa imbraci frumos o decizie politica, trebuie sa o faci si sa functioneze.
Observ apoi ca domenii precum agricultura, infrastructura, industriile creative, cercetarea, industria farmaceutica, exporturile romanesti nu beneficiaza de nici un fel de masuri de sustinere si stimulare din partea autoritatilor.
Birocratia in ministere este la fel de mare, sufocanta, absurda, iar termenele de rezolvare sau de adoptare a unor masuri sunt de-a dreptul revoltatoare tinand cont de urgentele cu care se confrunta economia romaneasca.
Asa cum merg lucrurile in Romania, probabil ca singura solutie va fi conectarea economiei la “aparate de respiratie artificiala” (contractarea de noi imprumuturi). Nu vad nici o minima sansa de a profita in vreun fel de actuala conjunctura pentru a pune bazele serioase pentru una sau doua directii de dezvoltare in viitor, cu suport european si nu numai – american sau asiatic.
Ne lipsesc viziunea, curajul, contactele, dar in primul rand vointa si determinarea politicienilor pentru binele acestei tari.
Asa ca nu ne ramane decat sa dansam pe melodia pe care ne-o canta politicienii. Problema este ca primim nu un cantec de leagan, ci un cantec al bocitoarelor la propriul prohod. Criza, bat-o vina!..
Irina
