Una calda, una rece

Ma asteptam la demisia Cameliei Gavrila din functia de viceprimar. Era greu de crezut ca va accepta pozitia umilitoare, decorativa, pe care i-o rezervase Gheorghe Nichita. Se stie ca primarul nu este un om de echipa, iar Camelia Gavrila nu este facuta sa stea in vitrina, de dragul prieteniei lucrative dintre Gheorghe Nichita si Relu Fenechiu.

Totusi, plecarea Cameliei Gavrila din functie are si o parte negativa, si aceasta macar din doua motive.

Primul: intr-o administratie masculinizata precum cea din Iasi, prezenta unei femei intr-o inalta functie publica era un factor de echilibru si constituia un plus de legitimitate pentru administratia locala a unui oras in care femeile, tinerii si varstnicii au o pondere importanta. Primaria a pierdut astfel sansa de a avea o fatza mai umana.

Chiar daca sunt prezente sporadic in politica si administratie, femeile nu sunt inca reprezentate in mod real. Lor li se astribuie mai mult un rol decorativ, dar nu li se deleaga responsabilitati serioase pentru a demonstra ce pot si pentru a se face astfel comparatia cu ceea ce realizeaza barbatii.

Al doilea motiv: este rau ca Gheorghe Nichita ramane iarasi de capul lui, nesupravegheat. Acestuia ii convine situatia, pentru ca are multe secrete de aparat. In scurta perioada cat a fost la Primarie, Camelia Gavrila a avut mai multe interventii utile si a avut curajul sa-l traga de maneca pe primar, in conditiile in care yesmenii din jurul acestuia nu indraznesc sa o faca.

Sunt curioasa care va fi continuarea in relatia politica dintre Camelia Gavrila si Relu Fenechiu. Seful local al PNL este constient ca Gavrila aduce un plus de imagine si competenta pentru liberali. Probabil, Fenechiu va incerca sa se foloseasca in continuare de Camelia Gavrila, ademenind-o cu funcții. Intrebarea este: va mai accepta aceasta sa fie folosita?

Irina

Ghicitoare cu politicieni

Am fost foarte atenta la evenimentele din ultima vreme din jurul introducerii votului uninominal. Am așteptat cu interes și decizia Curtii de Apel Bucuresti, care, iata, lasa in vigoare noul sistem de vot.

Care vor fi efectele uninominalului pe termen lung este greu de anticipat. Nici politicienii și nici președintele Traian Basescu nu prea stiu la ce sa se astepte si cred ca asa se explica o buna parte din agitatia de pe scena politica din ultima vreme.

Voi ce parere aveti, care vor fi efectele uninominalului?

Personal, nu-mi fac iluzii ca noul sistem electoral este solutia magica pentru insanatosirea democratiei din Romania, nu consider ca varianta de vot uninominal adoptata de Guvern este cea mai buna si nici nu cred ca oamenii politici vor invata din prima lectia impusa de noul sistem, dar pe ansamblu tind sa cred ca introducerea uninominalului este un mic pas inainte.

Din ce pot sa imi dau seama acum, exista o parte buna a noului sistem de vot, una proasta si o mare zona de necunoscut.

Partea cea mai buna este ca oamenii politici vor participa ca individualitati in alegeri, cu meritele si defectele fiecaruia, nu ca parti indistincte dintr-un grup (si, uneori, dintr-o gasca). Asta va ajuta la scoaterea pe tusa a unor politicieni eterni si ratati, care nu reprezinta pe nimeni si nu au facut nimic pentru comunitate. Alegatorii vor sti ceva mai bine chipurile si numele celor pe care trebuie sa-i traga de maneca atunci cand ceva nu merge in tara, in orasul lor, chiar in cartierul unde locuiesc. Candidatura uninominala in circumscriptii mai mici decat inainte va aduce procesul electoral mai aproape de oameni. Temele de campanie vor fi mai apropiate de agenda cetateanului, nu atat de abstracte ca pana acum.

Sunt cu totul constienta si de parte negativa a povestii. Am vazut si eu, ca si voi, ca decuparea colegiilor s-a facut prin diferite aranjamente de culise intre PSD si PNL. Liberalii – si, prin intermediu lor, pesedistii – dispun discretionar de bugetul statului, cu care pot impresiona oameni si cumpara voturi. Apoi, am informatii detaliate despre cum s-au realizat listele la fiecare din filialele din Iasi ale partidelor importante si nu am motive de entuziasm, dimpotriva. Clientelismul inca face ravagii. Sunt constienta ca, in ultima instanta, multi dintre parlamentari vor intra in Parlament tot de pe o lista, printr-un soi de sistem proportional. In fine, stiu ca noul sistem este mai vulnerabil la populism, la tot felul de tranzactii si la mita electorala.

Partea cea mai interesantă vine insa din necunoscutele noului sistem de vot. Desi teoretic sistemul uninominal ar trebui sa produca un efect majoritar, este greu de anticipat daca va exista o majoritate solida pentru a guverna si care va fi aceasta. Care vor fi aliantele din Parlament? De unde va alege președintele premierul, din partidul care va castiga cele mai multe voturi, dar nu si majoritatea de 50 plus 1, sau din alianta care i se va opune acestuia? Apoi, va fi interesant de vazut care vor fi efectele uninominalului in interiorul partidelor. In ciuda calculelor pe care si le-au facut unii pentru a-si asigura colegiile, vor fi surprize la vot. Vor aparea figuri noi, iar figuri consacrate in vechiul sistem pe liste vor esua acum. Noul tip de vot asigura o legitimitate mai mare asa incat se vor produce schimbari de ierarhii in partide. Si, fara indoiala, vor fi si mari convulsii. Ramane sa vedem daca, pana la urma, partidele vor iesi mai intarite din aceasta poveste sau vor fi mai fragmentate sub presiunea noilor veniti.

Deocamdata singura constanta a ecuatiei este presedintele Basescu. Doar el este sigur de locul lui. In rest, un frison de nesiguranta strabate scena politica. Lucru care este, pana la urma, benefic, pentru ca prea erau unii siguri de pozitia lor pe care nu o meritau. Insa si viitorul politic al lui Traian Basescu depinde de rezultatul alegerilor si deciziile pe care le va lua atunci.

Cine a zis ca Romania este o tara plictisitoare?

Irina

Unde este societatea civila?

Scena publica din Iasi imi face deseori impresia unei scene in parasire. In afara de cateva ziare si televiziuni locale cu succes mai mare sau mai mic la public si a una-doua organizatii ale societatii civile, restul oamenilor isi vad cu predilectie de treburile lor private. Doar autoritatile si politicienii locali sunt pe scena, dar spectacolul dat de acestia intereseaza tot mai putin.

Ma intreb unde este elita diferitelor profesii – ingineri, profesori, artisti, oameni de afaceri? De ce nu se implica mai mult in treburile publice ale Iasului? De ce nu pun presiune mai mare pe autoritatile si oamenii politici din Iasi?

Din cand in cand se intampla sa vedem cate un om de calitate intrand, precaut si sceptic, in politica. Dar nu s-a format inca o masa critica, iar vocea acestor oameni de calitate este repede acoperita de domnii cu vechime in politica, harsiti in rele, care mananca cinism pe paine si pentru care supravietuirea cu orice pret in politica este o chestiune de viata si de moarte.

Acum, la alcatuirea listelor pentru uninominale, vedem din nou dimensiunea ingrijoratoare a crizei de oameni din partide. Pentru ca partidele sunt dominate de gasti inchise, prea putini din cei cu buna credinta se incumeta sa-si riste reputatia pentru a intra in lupta. Si, lucrul cel mai important, nimeni din partide nu-i incurajeaza pentru ca le-ar incurca socotelile. Sefii de partide au nevoie ori de clienti, ori de oameni de vitrina.

Asadar, de ce ar intra oamenii de calitate in politica, in conditiile in care risca sa iasa sifonati? De ce ar fi mai activi in societatea civila, daca nu-i asculta nimeni?

Aici este un cerc vicios. Oamenii de calitate se plang individual de mizeria de pe scena politica, dar neimplicandu-se ii lasa pe altii sa faca regulile. Daca se implica izolat, iarasi sunt coplesiti de ceilalti. Lucrurile se pot schimba abia cand se va constitui o masa critica in favoarea reformarii politicii.

Dar pana sa se formeze aceasta masa critica, este nevoie, cred, de mai multa implicare a oamenilor de buna credinta in treburile publice, in societatea civila. Este anormal sa te plangi acasa sau intre prieteni de ce patesti din cauza autoritatilor si sa nu faci nimic public. Nu este inutil sa vorbesti public. Eu sunt mai optimista si cred ca in momentul in care se vor gasi mai multi care sa ridice vocea in apararea drepturilor lor va fi mai bine pentru noi toti. Democratia functioneaza daca o ajuti sa functioneze, nu daca parasesti scena si iti vezi doar de ale tale.

Irina

Prieteni si neprieteni

Am citit amuzata, dar si cu interes mesajele cu care a fost intampinata revenirea mea pe blog.

Asta m-a inspirat sa fac un mic exercitiu de categorizare a publicului meu, de la cei care ma contesta fervent pana la cei care au asteptari mari de la mine.

Contestatarii fireste sunt cei care ma percep fie ca adversara directa, fie drept concurenta.

Printre cei mai virulenti contestatari se numara misoginii manifesti, cei care nu suporta femeile pur si simplu, in orice ipostaza. Cu oamenii din grupul asta nu se poate vorbi, pentru ca orice ai spune „ei stiu” cum stau lucrurile dinainte.

Apoi vin traditionalistii, mai varstnici sau mai tineri, cei carora le place sa vada femeia doar in rolurile traditionale, ca gospodina si mama. Le respect opinia, dar nu sunt de acord cu ei.

Din aceasta categorie, se desprinde un segment care ar putea accepta o prezenta publica „mondena” a femeii, dar se opun implicarii ei in politica, pentru ca „nu i se potriveste”.

Un alt segment, destul de mare, dispretuieste politica si imi recomanda, cu toata buna credinta, sa nu ma bag in „troaca cu porci”, fie pentru ca asta nu e o treaba pentru femei, fie ca nu e treaba oamenilor cinstiti.

Insa din tabara anti-politica se trag si cei mai multi simpatizanti ai mei. De fapt, ei nu urasc neaparat politica, ci mai degraba clasa politica actuala. Acestia vad in mine si altii ca mine, oameni care au reusit in viata prin propriile forte, o alternativa. M-ar dori implicata pentru ca astfel s-ar simti si ei reprezentati.

Sondajele mi-au aratat ca am multe sustinatoare, in general din randul femeilor active.

Ma bucur de mai multa simpatie in randul electoratului de dreapta, activ, ceea ce este normal, fiind om de afaceri. Dar, spre placuta mea surpriza, sunt si destui oameni in varsta care ma sustin.

La mijloc, se afla suspiciosii si indiferentii. Primii au fost molipsiti, intr-o masura mai mare sau mai mica, de avalansa de invective lansata la adresa mea si se gandesc ca nu iese fum fara foc. Ceea ce stiu eu este ca din fabricile de mizerie din politica si presa poate iesi fara probleme fum fara foc.

Ar mai fi categoria, perfect legitima, a indiferentilor, care sunt indiferenti fata de mine, dar si fata de multe altele din jurul lor. Pe acestia nu ii misti cu una cu doua.

In fine, exista si tot felul de reprosuri sau aprecieri punctuale care vin si de la prieteni, si de la dusmani. Pe acestea le tratez cu toata seriozitatea. De exemplu, am retinut ca mi se spune ca sunt prea agresiva. Voi fi ceva mai temperata, desi la fel de atenta la ce se intampla. Mi s-a spus sa fiu atenta cu cine ma asociez politic. Am fost si voi fi atenta in continuare.

Cam asta ar fi, va astept sa va spuneti parerea despre interpretarea mea.

Irina

Am revenit!

Gata, am revenit! Le multumesc celor care au vizitat blogul si in aceasta perioada de pauza, precum si tuturor celor care au dorit sa ma vada din nou implicata in viata publica a Iasului.

Ca sa fiu sincera, dupa efortul considerabil dinaintea alegerilor locale, mi-am propus sa ma odihnesc, dar nu prea mi-a iesit. Nu m-am putut abtine, am stat mai mereu cu ochii pe fluxurile de stiri si pe telefoane, discutand si rasdiscutand despre ce se intampla la Iasi. Asadar, nu sunt odihnita, dar sunt foarte bine informata.

Ce sa spun, nu am fost prea incantata de ce s-a intamplat intre timp. Am avut senzatia neplacuta ca, dupa reprezentantia de ochii lumii data la alegerile locale, lumea politica din Iasi a revenit la vechile si proastele sale obiceiuri. Mi-am dat seama ca nu a invatat mai nimic din experientele prin care a trecut. Tot felul de meschinarii subterane, tot felul de lupte crancene pe agende marunte consuma energiile la Iasi.

Cea mai mare problema a lumii politice este autismul sau. Nu poate sa vada dincolo de granitele sale. Nu o intereseaza. Pe scena politica observam mereu aceeasi oameni, a caror permanenta in politica este invers proportionala cu performanta lor in folos public. Nimic nu pare sa-i miste, nici esecul in alegeri, nici anchetele penale, nici votul uninominal, nici nemultumirea oamenilor. O disperare egoista ii face sa tina cu dintii de pozitii, pentru ca asta e tot ce au. Foarte multi nu ar exista daca nu ar fi in politica.

In ce ma priveste, cred in continuare ca politica nu este monopolul acestei minoritati inchise, formata din descurcareti amorali. Cred ca problemele publice, inclusiv cele politice, ne privesc pe noi toti si orice cetatean are dreptul si chiar datoria sa-si spuna cuvantul. Cred ca orice om care a reusit in viata are toata autoritatea pentru a interveni in chestiunile publice.

Desi in ultimele luni am dat, cred, o lectie de discretie nu a disparut specia celor care imi au grija din senin. Se joaca cu focul tocmai cei care risca mai tare sa-si dea singuri foc la casa. Ma provoaca tocmai cei care ar face orice sa nu mai aiba in coasta in perioada urmatoare.

Sunt convinsa ca vocea oamenilor decenti din Iasi isi va spune pana la urma cuvantul. Din cauza asta voi continua sa scriu pe acest blog.

Irina