DESPRE PALAS

Pana acum m-am abtinut sa vorbesc aici despre Palas, din motive usor de inteles. Orice as fi spus, ar fi fost tradus din perspectiva “razboiului grupurilor de interese” din Iasi. A venit totusi timpul sa rup cu aceasta discretie autoimpusa, pentru ca observ ca in orasul Iasi nu sunt prea multi cei care indraznesc sa deschida gura pe acest subiect.

Care este “interesul” meu in problema Palas tot nu am aflat. La fel cum nu am aflat care este “grupul meu de interese”, desi am cerut de nenumarate ori inaintea campaniei electorale din vara, atat ziaristilor cat si oamenilor politici, sa-mi arate, cu nume, care sunt membrii asa-zisului “grup de interese” din jurul meu.

Partea scandaloasa este ca aceia care vorbesc mai mult despre “grupuri de interese” sunt tocmai cei care fac parte din increngatura complicata tesuta in jurul proiectului Palas, in care se amesteca interesele, coruptia, oportunismul, lasitatea, conformismul si ingoranta. Aceasta caracatita deja foarte mare, formata din demnitari, politicieni, oameni de afaceri, functionari, arhitecti, juristi, ziaristi, arheologi, fosti membri ai politiei secrete et etc arata spre altii pentru a deturna atentia de la ceea ce face chiar ea, sub privirile indiferente ale comunitatii.

Sunt intrigata de tacerea instalata in oras de cativa ani pe tema Palas. Abia daca gasesti cateva informatii razlete in presa scrisa, in rest multa, foarte multa reclama data de Iulius Group In media electronica, doar Tele M se zbate sa afle cate ceva, dar si efortul lor este interpretat ca venind dintr-un interes de afaceri. In rest, nici nu poate fi vorba despre dezbateri deschise, de implicarea societatii civile, de luari de pozitie ale unor asociatii profesionale care au legatura cu problematica de la Palas.

Stiu ca unii si-au vandut constiinta pentru a pastra tacerea. Unii mai scump, altii dezolant de ieftin. Stiu ca unii tac de frica, pentru ca tac si cei din jurul lor. Asistam, indraznesc sa spun, la unul din cele mai rusinoase episoade de lasitate colectiva din istoria Iasului.

Dar, pe de alta parte, cunosc si o multime de oameni revoltati de ce se intampla in spatele Palatului Culturii. Ei bine, vocea acestora nu razbate deloc in public, ei nu sunt gazduiti de presa si nici invitati sa-si spuna punctul de vedere.

In discutii private, o multime de oameni s-au aratat nemultumiti de dezastrul urbanistic produs de Palas, de negocierea proasta a contractului Primariei cu Iulius Group, de nerespectarea legii in diferite faze ale contractului, de distrugerea patrimoniului arheologic cu excavatorul sub privirile nepasatoare ale arheologilor si istoricilor din oras. Speranta mea este ca, intr-un sfarsit, acesti oameni se vor hotari sa spuna cu voce tare, cu vocea constiintei lor, ceea ce cred.

Si mai sper ca intrebarile pe care le repetam cu obstinatie unii dintre noi vor incepe sa primeasca raspunsurile, macar in virtutea respectului pe care un oras ca Iasul il merita de la autoritati.

Irina