Unde este societatea civila?

Scena publica din Iasi imi face deseori impresia unei scene in parasire. In afara de cateva ziare si televiziuni locale cu succes mai mare sau mai mic la public si a una-doua organizatii ale societatii civile, restul oamenilor isi vad cu predilectie de treburile lor private. Doar autoritatile si politicienii locali sunt pe scena, dar spectacolul dat de acestia intereseaza tot mai putin.

Ma intreb unde este elita diferitelor profesii – ingineri, profesori, artisti, oameni de afaceri? De ce nu se implica mai mult in treburile publice ale Iasului? De ce nu pun presiune mai mare pe autoritatile si oamenii politici din Iasi?

Din cand in cand se intampla sa vedem cate un om de calitate intrand, precaut si sceptic, in politica. Dar nu s-a format inca o masa critica, iar vocea acestor oameni de calitate este repede acoperita de domnii cu vechime in politica, harsiti in rele, care mananca cinism pe paine si pentru care supravietuirea cu orice pret in politica este o chestiune de viata si de moarte.

Acum, la alcatuirea listelor pentru uninominale, vedem din nou dimensiunea ingrijoratoare a crizei de oameni din partide. Pentru ca partidele sunt dominate de gasti inchise, prea putini din cei cu buna credinta se incumeta sa-si riste reputatia pentru a intra in lupta. Si, lucrul cel mai important, nimeni din partide nu-i incurajeaza pentru ca le-ar incurca socotelile. Sefii de partide au nevoie ori de clienti, ori de oameni de vitrina.

Asadar, de ce ar intra oamenii de calitate in politica, in conditiile in care risca sa iasa sifonati? De ce ar fi mai activi in societatea civila, daca nu-i asculta nimeni?

Aici este un cerc vicios. Oamenii de calitate se plang individual de mizeria de pe scena politica, dar neimplicandu-se ii lasa pe altii sa faca regulile. Daca se implica izolat, iarasi sunt coplesiti de ceilalti. Lucrurile se pot schimba abia cand se va constitui o masa critica in favoarea reformarii politicii.

Dar pana sa se formeze aceasta masa critica, este nevoie, cred, de mai multa implicare a oamenilor de buna credinta in treburile publice, in societatea civila. Este anormal sa te plangi acasa sau intre prieteni de ce patesti din cauza autoritatilor si sa nu faci nimic public. Nu este inutil sa vorbesti public. Eu sunt mai optimista si cred ca in momentul in care se vor gasi mai multi care sa ridice vocea in apararea drepturilor lor va fi mai bine pentru noi toti. Democratia functioneaza daca o ajuti sa functioneze, nu daca parasesti scena si iti vezi doar de ale tale.

Irina