DESPRE IPOCRIZIA LIBERALILOR

Urmăresc cu atenţie transformarea politică a lui Crin Antonescu. Nu m-am numărat printre cei care şi-au făcut iluzii în privinţa sa, dar chiar şi aşa am fost surprinsă de tendinţele sale autoritariste din ultimele luni.

Liderul PNL şi-a construit ascensiunea politică prin peroraţia continuă, obsesională, împotriva „dictatorului” Traian Băsescu. Alături de prietenii săi din PSD, Crin Antonescu vede oriunde semnele dictaturii şi totul – inclusiv propriul eşec – se explică prin asta.

Acum cred că înţeleg de unde vine obsesia cu dictatura: din propria fascinaţie faţă de modelul autoritar de conducere.

Fiţi un pic atenţi la ce face Crin Antonescu în PNL: dă cu pumnul în masă, pune condiţii şi dă ultimatumuri, spune că pleacă dacă nu se face cum vrea el, vrea să-şi construiască echipă de conducere exclusiv din propria clientelă, vorbeşte într-una de „autoritate” şi „disciplină” etc. Tipul de conducere pe care şi-l doreşte în PNL, bazat pe o moţiune şi pe o echipă la vârf pe care o alege singur, i-ar asigura controlul cu mână de fier asupra partidului.

Ne-am fi aşteptat ca liberalii să nu suporte aşa ceva, dar PNL nu mai este demult partidul în care demnitatea şi autonomia personală fac regulile. Uitaţi-vă cum s-au desfăşurat „alegerile” de la nivel municipal şi judeţean din PNL Iaşi. A fost o atmosferă demnă de Congresele PCR, în care Relu Fenechiu şi Cristian Adomniţei s-au reales. Să-mi spuneţi dacă există cineva în PNL Iaşi care iese din vorba patronului de partid Fenechiu? Dacă există cineva care îndrăzneşte să-i contrazică interesele de afaceri şi prietenia lucrativă cu Gheorghe Nichita?

Aşadar, ar fi bine ca liberalii să renunţe la ipocrizie. Dacă chiar sunt atât de preocupaţi de „dictatură”, de „lipsa de democraţie” şi de „alegeri trucate” ar trebui să se uite mai atent în propriul partid.

Irina

CE LEGĂTURĂ ARE NICHITA CU CARTEA?

Nici una, după părerea Realității TV. Priviți și rușinați-vă! Aveți răbdare până la final! Merită!

MONITORIZAŢI. PÂNĂ CÂND?

Cristian Diaconescu a fost „monitorizat” timp de 10 zile la începutul lunii februarie. El era în acea perioadă, şi a rămas până în după-amiaza Congresului partidului său, candidat cu şanse reale la şefia PSD. Dosarul monitorizării a fost transmis, de către lideri ai PSD*, către presă. Presa nu îl publică. Diaconescu se retrage din cursă. Partidul merge nestingherit înainte şi îşi ţine Congresul. Se trece la vot şi câştigă un fost procuror. Ce ar mai fi de spus?!

Că în România, după douăzeci de ani de la de desfiinţarea oficială** a Securităţii, politica este făcută, în marea ei majoritate, fie de şantajişti, fie de şantajabili ce şi-au acceptat condiţia? Că puţinii profesionişti ce intră în politică sunt siliţi la compromisuri imense dacă vor să-şi urmeze calea? Că oricât de bune ţi-ar fi intenţiile şi oricât de corect comportamentul nu poţi să-ţi reţii privirea peste umăr, oriunde ai fi? Până când?

Și totuși, ne-am putea imagina o altfel de evoluție? Spre exemplu: Cristian Diaconescu merge la tribuna Congresului și anunță că este șantajat pentru a se retragere din competiție. Conducerea partidului și candidații rămași în cursă se retrag și deliberează. La nici 30 de minute de la anunțul lui Diaconescu Congresul PSD este suspendat până la clarificarea situației. Toți cei implicați urmează a fi excluși definitiv din PSD. Congresul se reia o lună mai târziu într-o atmosferă ceva mai curată. O asemenea evoluție este doar un exercițiu de imaginație ce nu va fi confirmat prea curând de realitatea vieții politice românești. Păcat.

Irina

_______________________________________

* conform declarațiilor Florianei Jucan făcute în direct la Realitatea TV, emisiunea 100%, 21 feb. 2010.
** DECRET nr. 33 din 30 decembrie 1989 privind desfiinţarea Departamentului Securităţii statului

EFECTUL PONTA ASUPRA LIBERALILOR

Dacă tot îi vindeam lui Gheorghe Nichita pontul că liberalii sunt în cautare de lider local, de ce nu ne-am apleca un pic asupra efectului Ponta în mişcarea liberală?!

Crin Antonescu tocmai şi-a pierdut aliatul non-liberal cel mai important. Dacă ar fi să ne luăm după Dinu Patriciu, „de fapt, domnia sa (Geoană adică, n.n.) are un spirit liberal care se ascunde sub eticheta social-democrată, de nevoie". Sincer, cu greu şi-ar mai putea imagina liberalii un alt lider de partid, virtual rival, care să-l facă până şi pe Antonescu să arate bine. E motivul pentru care cred că aceasta va fi o lungă duminică agitată pentru strategii liberali, atâţia câţi au mai rămas. Căderea acordurilor subterane pe care conducerile celor două partide le aveau dar şi discursul fără echivoc al lui Victor Ponta în partea sa referitoare la relaţia cu PNL sunt în măsură să dea fiori reci pe spatele oricărui liberal de bun simţ.

Dacă PSD va reuşi să mimeze suficient de credibil reforma şi efervescenţa schimbării, acest lucru va forţa o reacţie pe măsură din partea celuilalt partid de opoziţie. Un PNL care va continua să se lupte cu el însuşi şi cu marota unui preşedinte duşmănos este sortit izolării şi ignorării politice. Unde mai pui că cei ce au preluat acum conducerea executivă a PSD au avut declaraţii clare privind schimbarea legii electorale în sensul alegerii directe a fiecărui parlamentar în parte, dintr-un tur sau două? Devine evident: Antonescu nu mai are viitor ca lider al opoziţiei. Şi chiar partidul liberal cu totul, fără o schimbare evidentă de atitudine politică, dacă nu chiar de identitate şi familie politică, nu prea pare că va mai avea multe de spus.

Tăcerea cu care actualii lideri PNL au ales să onoreze schimbările de la PSD nu dovedeşte prea multă perspicacitate sau interes pentru propriul viitor. Dar, nu-i aşa, unii îşi merită soarta!

Irina

NICHITA SAU ARTA TRĂDĂRII

• Iulie 2008: Ion Solcanu demisionează, chiar înainte de a fi exclus de către „recunoscătorul” Nichita. Era cel care i-a negociat lui Gheorghe Nichita intrarea în PSD şi şansa de a câştiga primăria Iaşi. Solcanu ar putea reveni în PSD sau ar putea merge în noua construcţie a lui Oprescu şi Cozmâncă.
• Septembrie 2009: Simirad este exclus, de acelaşi Nichita, din PSD. Era cel care acceptase să plece ambasador în Cuba şi ni l-a lăsat „moştenire” ca primar interimar. Mai mult, l-a ajutat să-şi obţină şi al doilea mandat. Simirad va merge fie înapoi în PSD fie în noul partid al independenţilor.

Sunt oamenii care l-au făcut pe Nichita ceea ce este şi a căror mână a muşcat-o imediat ce i-a fost la îndemână. Îl vor mai credita cu încrederea lor vreodată, ei sau partidele lor? Nu cred.

ÎN CE RELAŢII ESTE NICHITA CU NOUA ECHIPĂ LA VÂRFUL PSD?

• Gheorghe Nichita despre Victor Ponta: „L-am invitat pe Ponta în echipa Geoană. I-am spus «mai ai timp de învăţat». Nu vreau experimente în PSD”
• Gheorghe Nichita despre Miron Mitrea: „Mitrea a trădat. Sunt trist si dezamăgit pentru congresul pe care l-am avut. A fost multă manipulare. Voi spune mai multe zilele care urmează”
• Gheorghe Nichita despre Năstase: „Prin retragerea sa a fost eliminat riscul ca partidul sa fie tras în jos.”

Când trădarea şi lipsa de recunoştinţă ţi-au caracterizat evoluţia şi ai ajuns deja să nu mai ai pe cine trăda, cine te va mai băga în seamă? E un răspuns în funcţie de care se poate analiza, inclusiv, maturitatea noii conduceri a PSD. Dar şi a celorlalte partide. Aud totuşi că liberalii îşi caută lider local... cine ştie?!

E drept că politica e arta compromisului, dar totuşi, unele compromisuri ar fi de-a dreptul compromiţătoare. Un lucru ştiu: toată lumea iubeşte trădarea, dar detestă trădătorii!

Irina

GATA CU ÎMPRUMUTURILE

Cine, în toate minţile, ar putea accepta să-l mai lase pe Nichita să se joace de-a managerul cu soarta Iaşului forţând la maxim limita de îndatorare a municipalităţii? Şi mai ales pentru ce? Pentru aceleaşi cârpeli şi proiecte fără urmă de viziune? Angajarea unui nou credit, de două ori mai mare decât creditul Dexia, ar fi lovitura de graţie pe care un primar foarte mic o poate da dezvoltării oraşului său de adopţie. Practic, viitorul ne-ar fi amanetat, şi zeci de ani de acum înainte va trebui să acoperim cheltuiala iresponsabilă a actualei administraţii.

Iată doar câteva motive pentru care Consiliul Local şi opinia publică ar trebui să respingă ideea unui nou împrumut:

• Unde este viziunea din spatele acestui împrumut? Câţi euro aduce după sine fiecare euro din cele 130 de milioane împrumutate? Împrumuturile le faci când ai idei excepţionale, în aşa fel încât să ajungă să se plătească singure. Nu faci împrumuturi pentru a le băgă în cheltuieli considerate curente (Municipalitatea trebuie să repare străzi şi căi de rulare din impozite, şi să se dezvolte din eventuale împrumuturi. Unde este dezvoltarea?)
  

• Un împrumut de circa 130 de milioane de euro ar forţa capacitatea de îndatorare a oraşului. Creditul este un instrument de urgenţă, pentru situaţii excepţionale, iar viitoarele administraţii, poate mai inspirate, ar fi lipsite de el dacă actuala administraţie va decide să folosească împrumuturi pentru gestiune curentă, până la atingerea plafonului capacităţii de îndatorare.

• Primarul solicită un nou împrumut pentru aproximativ aceleaşi obiective pentru care a cerut împrumutul Dexia. Asta ce înseamnă? Că banii fie au fost deturnaţi de la proiectele anunţate, fie au fost irosiţi în lucrări de mântuială. Starea execrabilă a drumurilor recent asfaltate spune totul. Aşadar, precedentul Dexia ne arată că nu avem nici o garanţie că fondurile vor fi investite în lucruri temeinice, care să contribuie la dezvoltarea Iaşului. Ba dimpotrivă!
  

• Ieşenii şi viitoarele administraţii nu trebuie să plătească pentru lipsa de competenţă şi viziune a lui Gheorghe Nichita. Dezvoltarea unui oraş se face prin deschidere către investitori puternici şi idei novatoare, prin creare de oportunităţi, prin utilizarea capitalului uman din acest oraş universitar, prin management inteligent, prin accesarea de fonduri europene. Or, primarul Nichita a ţinut şi ţine oraşul închis, la cheremul clientelei pe care şi-a creat-o în jurul său, şi a respins cu obtuzitate orice proiect care nu intra în zona sa de interese.

• Când decizi să iei un împrumut cât întregul buget al Iaşului pe un an trebuie să-i întrebi pe ieşeni. Poate este cazul unui referendum? Iar cel ce pierde pleacă acasă.

Irina

ÎNTREBĂRI

Primarul Gheorghe Nichita este într-o dispoziţie epistolară. Bravo lui! I-a scris premierului Boc. Excepţional! Ce i-a scris? S-a plâns că băieţeii cei răi de la PD-L nu sunt cuminţi şi s-au legat de mai noua sa jucărie: autogara. Ruşine să le fie! Ce să fi fost în capul lor oare? Comisioane? Sau întrebări? Şi, dacă sunt întrebări, sună ele aşa?

• la ce preţ va fi răscumpărată, de către primărie, staţia de carburant pierdută, via fisc, de către RATP în favoarea Unistil (operatorul privat pe traseele de transport în comun din Iaşi) şi al cărei teren este strict necesar noii construcţii?
• cine va fi investitorul privat care va face oferta de Parteneriat Public Privat atunci când administraţia ieşeană va descoperi, evident cu surpriză, că nu sunt fonduri publice pentru o asemenea investiţie de amploare?
• are sens să faci nodul de transport rutier la o distaţă de cca 4 kilometri (necesitând schimbarea a două mijloace de transport în comun) de cel de transport feroviar?

PS: Bugetele locale au apărut, cifrele seci vin şi ele ASAP!

CIFRE SECI – partea a doua

• 471 funcţionari publici are municipalitatea Iaşi
• 106 dintre ei sunt rude de sânge sau căsătoriţi, adică 22,5%. E puţin? E mult?
• extrapolând: mai mult de 1.800 persoane, dintre cei peste 8.000 de ieşeni care lucrează în cadrul Primăriei Iaşi sau a serviciilor subordonate, sunt înrudite între ele. E mult? E puţin?

Dacă ar fi fost vorba despre câteva cazuri rătăcite care să fie privite ca excepţii, nimeni nu s-ar fi sesizat. Culmea este că doi din fiecare 10 angajaţi ai primăriei sunt fie soţi, fie parinte-copil, şi nimeni din presa ieşeană nu se sesizează. Mai mult, situaţii de-a dreptul intolerabile, cum ar fi aceea a unei mame care lucrează în cadrul direcţiei economice şi de finanţe publice locale şi are o fiică ce o controlează, pe linie de serviciu, în calitate de inspector în cadrul serviciului audit intern, sunt o realitate firească în Primăria Iaşi. De ce ar fi altfel dacă city-managerul Iaşului o coordonează „foarte eficient”* pe soţia sa, inspector în cadrul direcţiei pe care mulţi ani a condus-o?

Vreau să fiu bine înţeleasă: demersul meu atrage atenţia asupra unui fenomen ce riscă să devină o regulă în administraţia ieşeană şi nu pune la grămadă toate acele situaţii individuale ale persoanelor angajate în cadrul primăriei. Şi apoi, dacă ar fi să avem o administraţie eficientă, credeţi-mă!, pe nimeni nu ar interesa cine este rudă cu cine. Din păcate, în „lumina reflectoarelor” ajung asemenea cazuri doar atunci când cineva nu a răspuns suficient de repede vreunuia dintre mulţii „jupâni” ai presei ieşene.

Pentru curioşi: da, va urma şi o parte a III-a!
___________________________
*Ghilimelele sunt foarte la locul lor, prietenii ştiu de ce.

UN INTERVIU PE money.ro

Despre brandul personal, despre afacerile şi despre investiţiile mele la bursă şi în imobiliare, într-un interviu acordat money.ro

CIFRE SECI - partea întâi

• 1.046 de angajaţi direcţi ai primăriei conform organigramei.
• 13 instituţii subordonate ce totalizează alţi peste 7.000 de angajaţi, exceptându-i evident pe cei din învăţământ, creşe şi sănătate.
• total estimativ: 8.000 de angajaţi ai administraţiei locale a municipiului Iaşi.

Un citat din Gheorghe Nichita, un primar puternic pentru un oraş mare: „Iaşul stă cel mai bine dintre oraşele mari, avem cei mai puţini angajaţi ai primăriei raportat la numărul de locuitori”. Citatul este, evident, aproximativ. Ca şi primarul, de altfel. Cum veţi putea afla curând, lucrurile nu stau deloc aşa. Fapt este însă că unul din 40 de ieşeni lucrează, într-un fel sau altul, pentru primar. Câţi însă lucrează şi pentru oraş?

Aceiaşi 8.000 de oameni, alături de familiile lor, află odată la patru ani că viitorul primar îi va lăsa pe drumuri şi că doar el, primarul în funcţie, le poate păstra slujbele. La ultimele alegeri locale în Iaşi diferenţa a fost de 8.476. Cifre seci, nu-i aşa? Mai ales acum, la mijloc de mandat. De o parte din ei însă, primarul ar trebui să se despartă, cel puţin potrivit legii propuse de colegul său de partid, Dan Nica. Probabil nu o va face. Va folosi, din nou, reţeta externalizării de formă a serviciilor publice municipale. Şi despre asta sunt multe de povestit. Să aşteptăm anchetele de presă???