miercuri, 29 octombrie 2008

De cand garanteaza Primaria Iasi afaceri private?

In campania electorala de la locale, Gheorghe Nichita a cheltuit sume imense. Pur si simplu a inecat piata electorala locala cu afise, flyere, brosuri, ziare pirat, panouri, bannere, publicitate in media, emisiuni cumparate si tot felul de evenimente costisitoare. PSD a facut o demonstratie de fast electoral completamente reprobabila, cu atat mai mult cu cat vorbim de un partid social-democrat.

Atunci, m-am intrebat si eu, alaturi de altii, de unde vin toti acestia bani si daca nu cumva a fost depasit plafonul legal permis pentru cheltuieli in campanie. Nu cumva acela care a ingropat politic sume imense spera la intoarcerea lor sub forma de contracte, avantaje si servicii dinspre politic?

Intrebarile din campanie au fost resuscitate de doua stiri recente. Prima vorbeste despre concesionarea terenului din zona Salii Sporturilor proiectului Palas, prin care se decide practic daramarea Salii. A doua este despre semnatura data de Gheorghe Nichita si cativa subordonati, in mod abuziv in numele Consiliului Local, in fata notarului, pentru a ajuta Iulius Group sa ia un credit de milioane de euro de la banca.

Oare nu exista o legatura între banii dati in campanie si ajutorul pe care il primeste acum de la municipalitate Iulius Group? Nu cumva acum se face plata in recompensa? De cand garanteaza Primaria Iasi afaceri private? Unde s-a mai auzit asa ceva? Este cumva Iasul paradisul afaceristilor, in care statul se pune gaj pentru succesul lor?

Daca Iasul a ajuns o piata pentru tranzactiile dintre cele doua parti, in care una primeste sprijin financiar, iar cealalta, sustinere politica si avantaje din partea statului, atunci este foarte grav. Daca Primaria Iasi, o institutie publica intretinuta din banii contribuabililor, a ajuns un instrument in mana unor grupuri de afaceri este iarasi foarte grav. Aceste lucruri nu au vreo legatura nici cu economia de piata, nici cu democratia reala.

Irina

luni, 27 octombrie 2008

Statul plateste! Pana cand?...

Criza fara precent de la CET este ca secretul lui Polichinelle: toata lumea stia ca se va ajunge aici, desi unii se prefac mirati. Mentinerea preturilor, din motive politice, la un nivel nerealist, lipsa deciziilor curajoase de modernizare si reformare a regiei, cocolosirea unui management mediocru sub patronajul primarului Gheorghe Nichita au aruncat CET-ul intr-o gaura neagra. In conditiile in care pierderile anuntate, de 189 de milioane de lei, reprezinta circa o jumatate din veniturile Primariei, este clar ca vorbim de un dezastru.

Raspunsul autoritatilor la criza? Stati linistiti, CET nu se inchide pentru ca de regie depind jumatate din locuitorii orasului. Este asteptat un ajutor de la guvern si, daca ajutorul nu vine, atunci este asteptat viitorul guvern.

Asadar, Primaria si conducerea CET asteapta para malaiata de la stat pentru ca nu au fost in stare sa ia deciziile manageriale care ar fi ameliorat situatia. Combustibilul nu a fost cumparat din timp, cand costa jumatate din pretul actual. Aburul a ramas nevalorificat desi Primaria promitea un parteneriat public-privat in acest sens. Investitiile de zeci de milioane de euro anuntate de Nichita in campania electorala nu au venit, pentru ca nu au de unde sa vina.

Primaria se asteapta, ca intotdeauna, in veritabilul stil PSD, ca statul sa plateasca pentru incompetenta unora, pentru incompetenta ei. Ei bine, eu cred ca statul nu trebuie sa plateasca intotdeauna. Si s-ar putea ca statul pur si simplu sa nu poata plati intotdeauna, pentru ca se anunta vremuri grele.

Acum, in contextul actualei crize financiare internationale, toata lumea se uita cu speranta la stat, ca la un salvator. Dar este usor de inteles ca statul nu poate duce prea multe in carca si ca va ceda daca este suprasolicitat.

Pe de alta parte, nici un ajutor nu poate suplini managementul inteligent si eficient. Daca Primaria nu este in stare de asa ceva, sa spuna cu voce tare si sa lase pe altcineva sa se ocupe.

Irina

vineri, 24 octombrie 2008

Lucrurile din care nu iese profit personal au nevoie de timp

Va mai amintiti de Gheorghe Nichita in campanie electorala? Promitea ca in al doilea mandat va rasturna munti. Parea ca suferise o revelatie dupa primul mandat si ca de la acel punct incolo va fi cu totul altfel. Ca va iesi din mediocritatea penibila in care se scaldase activitatea sa administrativa si va face, in sfarsit, ce asteapta orasul de la el.

Fireste, eu, ca multi altii care au votat cu Dumitru Oprea sau nu s-au prezentat la vot, nu l-am crezut. Stiam ca minte intr-un ritm infiorator. Dar au fost si altii care l-au crezut. Ei bine, ce constatam cu totii astazi? Este simplu: orasul a incasat in plin o noua pacaleala sinistra.

Intr-o postare pe acest blog, de pe 19 iunie, am facut un scurt inventar al promisiunilor halucinante facute de Nichita in campania electorala. Daca cititi mesajul, puteti judeca si singuri ce s-a schimbat dupa alegeri, daca s-a schimbat ceva, si care sunt sansele ca promisiunile sa fie puse in practica in patru ani.

Infrastructura rutiera a ramas o prioritate in sondaje, dar nu si pentru primar. Utilajele de asfaltare au fost retrase de pe strazi imediat dupa turul doi al localelor. Acum, la apropierea alegerilor generale, au reaparut in cateva zone muncitori care pun petice. Lucrarile la linia de tramvai in Canta se misca exasperant de incet. La fel, cele de la pasarela Alexandru. Primaria pretinde ca vor incepe lucrarile la BJATM, dar acesta este, ca de obicei, un simplu anunt electoral. La pasajul de la Hala nu s-a mai miscat nimic. De fantomatica pasarela “Octav Bancila” abia de se mai aude. Locuri noi de parcare nu au aparut. Sistemul de coordonare si control a traficului, anuntat de primar pentru toamna, a ramas un proiect de prostit lumea.

Toate proiectele si urgentele mari – modernizarea CET, amenajarea Ciricului, pasarela “Octav Bancila”, reabilitarea strazii Cuza Voda etc – sunt, de fapt, ipoteze de lucru, pentru ca s-ar putea, pur si simplu, ca proiectele existente sa nu obtina finantare. Primarul tot vorbeste de fonduri europene, dar pana acum nu a obtinut mai nimic concret. El este o eterna promisiune neonorata.

Investitiile fabuloase anuntate nu au venit si nici nu vor mai veni, data fiind criza economica in desfasurare.

Cadastrul general, ce urma sa fie gata, conform primarului electoral, in toamna aceasta este abia la stadiul de 30%.

In iluminatul stradal nu s-a schimbat nimic, desi ni se promitea o revolutie. Mizeria dainuie peste tot, mai ales ca au venit ploile.

Nimeni nu stie din ce bani va fi realizat programul locuintelor pentru tineri, daca va fi realizat vreodata.

“Iasi 600” a fost un esec penibil. Sarbatorile Iasului au fost si ele penibile, desi s-au cheltuit foarte multi bani, intr-un mod netrasparent.

As putea continua la nesfarsit, pentru ca se poate gasi cu greu un domeniu in care Primaria si-a facut treaba. Singurele care merg bine sunt afacerile prietenilor primarului. Probabil de asta si este Gheorghe Nichita atat de relaxat si indolent. Important este sa-i fie lui bine, orasul mai poate astepta, pentru ca lucrurile din care nu iese profit personal au nevoie de timp.

Irina

luni, 20 octombrie 2008

Exista intelepciune in politica romaneasca?

Mi s-a parut ca presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu au venit schimbati dupa Consiliul European de la Bruxelles. S-ar putea sa fi auzit, din sursele cele mai autorizate, ca situatia financiara internationala este mai complicata decat s-a crezut. Seful statului a si sugerat ca dupa criza financiara ar putea urma criza economica propriu-zisa, daca nu exista destula precautie si responsabilitate.

Desigur, s-ar putea sa ma insel atunci cand presupun ca oficialii romani au inceput sa inteleaga mai bine gravitatea momentului. Poate gandesc asa pentru ca asa mi-ar place sa se intample. Oricum, dincolo de orice strategie politica si calcul de imagine, momentul dificil de acum chiar este o ocazie serioasa pentru a lasa in planul doi conflictele, justificate sau nu, de pana acum.

In ultimele zile, au aparut cateva gesturi de bunavointa reciproca dintre PDL si PNL. La fel, Basescu si Tariceanu au parut sa se inteleaga uneori pe chestiuni punctuale. Nu-mi fac nicidecum iluzii ca partile s-ar putea reimprieteni curand, desi se spune ca in politica orice este posibil. Insa cred ca este de datoria lor sa conclucreze atunci cand situatia o cere. Iar acum traim unele dintre cele mai grele momente de dupa 1989. De ce motiv suplimentar ar avea nevoie pentru a intelege sa renunte la patimi in folosul intelepciunii?

Irina

vineri, 17 octombrie 2008

DESPRE PALAS

Pana acum m-am abtinut sa vorbesc aici despre Palas, din motive usor de inteles. Orice as fi spus, ar fi fost tradus din perspectiva “razboiului grupurilor de interese” din Iasi. A venit totusi timpul sa rup cu aceasta discretie autoimpusa, pentru ca observ ca in orasul Iasi nu sunt prea multi cei care indraznesc sa deschida gura pe acest subiect.

Care este “interesul” meu in problema Palas tot nu am aflat. La fel cum nu am aflat care este “grupul meu de interese”, desi am cerut de nenumarate ori inaintea campaniei electorale din vara, atat ziaristilor cat si oamenilor politici, sa-mi arate, cu nume, care sunt membrii asa-zisului “grup de interese” din jurul meu.

Partea scandaloasa este ca aceia care vorbesc mai mult despre “grupuri de interese” sunt tocmai cei care fac parte din increngatura complicata tesuta in jurul proiectului Palas, in care se amesteca interesele, coruptia, oportunismul, lasitatea, conformismul si ingoranta. Aceasta caracatita deja foarte mare, formata din demnitari, politicieni, oameni de afaceri, functionari, arhitecti, juristi, ziaristi, arheologi, fosti membri ai politiei secrete et etc arata spre altii pentru a deturna atentia de la ceea ce face chiar ea, sub privirile indiferente ale comunitatii.

Sunt intrigata de tacerea instalata in oras de cativa ani pe tema Palas. Abia daca gasesti cateva informatii razlete in presa scrisa, in rest multa, foarte multa reclama data de Iulius Group In media electronica, doar Tele M se zbate sa afle cate ceva, dar si efortul lor este interpretat ca venind dintr-un interes de afaceri. In rest, nici nu poate fi vorba despre dezbateri deschise, de implicarea societatii civile, de luari de pozitie ale unor asociatii profesionale care au legatura cu problematica de la Palas.

Stiu ca unii si-au vandut constiinta pentru a pastra tacerea. Unii mai scump, altii dezolant de ieftin. Stiu ca unii tac de frica, pentru ca tac si cei din jurul lor. Asistam, indraznesc sa spun, la unul din cele mai rusinoase episoade de lasitate colectiva din istoria Iasului.

Dar, pe de alta parte, cunosc si o multime de oameni revoltati de ce se intampla in spatele Palatului Culturii. Ei bine, vocea acestora nu razbate deloc in public, ei nu sunt gazduiti de presa si nici invitati sa-si spuna punctul de vedere.

In discutii private, o multime de oameni s-au aratat nemultumiti de dezastrul urbanistic produs de Palas, de negocierea proasta a contractului Primariei cu Iulius Group, de nerespectarea legii in diferite faze ale contractului, de distrugerea patrimoniului arheologic cu excavatorul sub privirile nepasatoare ale arheologilor si istoricilor din oras. Speranta mea este ca, intr-un sfarsit, acesti oameni se vor hotari sa spuna cu voce tare, cu vocea constiintei lor, ceea ce cred.

Si mai sper ca intrebarile pe care le repetam cu obstinatie unii dintre noi vor incepe sa primeasca raspunsurile, macar in virtutea respectului pe care un oras ca Iasul il merita de la autoritati.

Irina

miercuri, 15 octombrie 2008

De ce nu au venit politicienii importanti la Iasi?

Sarbatorile Iasului din acest an au avut cel putin o noutate semnificativa fata de anii anteriori: nu au avut parte de prezenta unor lideri politici importanti de la centru. Cu exceptia lui Mircea Geoana, nici un alt lider cu greutate din politica romaneasca nu ne-o onorat cu vizita.

De ce oare? Sa fi invatat politicienii o lectie din anii anteriori? S-or fi saturat ei sa fie acuzati de catre presa ca utilizeaza politic Sarbatorile Iasului? Se prea poate, insa ocazia de acum era prea importanta ca sa fie ratata. Era un moment de vizibilitate extrem de mare, de contact direct cu mii de oameni, cu putin timp inainte de campania electorala. Cum au putut politicienii ignora un asemenea moment oportun? Intreb sincer, pentru ca nu am raspunsuri clare.

Si continui cu intrebarile. Din prezenta singulara a lui Geoana la Iasi se intelegem oare ca Iasul este perceput ca un fief PSD fara leac? Ar fi o posibilitate, insa sa nu uitam ca PDL si PNL se bucura de scoruri foarte bune in oras si in judet. Asadar, lupta se da, si va fi foarte stransa. Atunci de ce nu sunt mai prezente public in Iasi cele doua partide de dreapta?

Si acum intrebarile cele mai importante: de ce nu reusesc liderii filialelor locale sa-si convinga sefii de la centru ca Iasul este important, ca este o miza? Oare pentru ca acestia si-au pierdut autoritatea in fata Bucurestiului? Nu cumva scandalurile legate de Relu Fenechiu si oamenii sai i-au enervat pe liberalii de la centru? Nu cumva slabele performante ale filialei lui Dan Carlan, urmand unui sir de alte insuccese, au deschis niste ochi la Bucuresti? Din ce se aude, aceasta ar fi explicatia. Voi ce credeti?

Irina

duminică, 12 octombrie 2008

Se poate si altfel

In fiecare an din ultima perioada, cand se apropie sarbatoarea de Sfanta Paraschiva, incerc senzatii amestecate. Imi place sa vad orasul in sarbatoare, oamenii iesind pe strazi si bucurandu-se. Imi place aerul special de toamna, care parca ii face pe ieseni sa fie mai eleganti si mai afectuosi unul cu celalalt. Imi place ca sunt mai multe evenimente, ca orasul prinde viata, ca se intampla si in Iasi ceva important.

Pe de alta parte, insa, nu prea imi place aspectul de balamuc pe care il dau organizatorii Sarbatorilor Iasului. Prea seamana totul a balci de la tara. Sarbatoarea ia aspectul unei amestecaturi care cade greu la stomac.

Cred ca Sarbatorile Iasului ar trebui sa transmita mai multa urbanitate si decenta. Sunt, totusi, sarbatorile unui oras mare, cu supranume de “capitala culturala”. Am vazut sarbatori ale orasului si in alta parte, in Romania sau in Occident, si mi-este clar ca se poate combina foarte bine veselia cu discretia, cu distinctia. Oamenii nu au nevoie de un talcioc vesel pentru a se simti bine.

Irina

joi, 9 octombrie 2008

Chiar nu suntem in pericol?

Periculoase vremuri traim. Nimeni nu poate sti in acest moment pana unde se va propaga actuala criza financiara mondiala si care vor fi consecintele ei de lunga durata. Fiecare zi aduce noi vesti proaste, lucru care arata ca interventiile spectaculoase ale statelor si bancilor nationale, precum si diferitele planuri de urgenta aplicate deja nu sunt suficiente pentru a tine in frau situatia.

Asa stand lucrurile, cu atat mai periculos mi se pare comportamentul iresponsabil din Romania al politicienilor care au participat la sarabanda populista din ultimele luni. Ca manager, stiu clar ca acest Caritas al maririlor salariale si al masurilor populiste de tot felul nu este sustenabil si nu se poate sfarsi decat in dezastru. Din pacate, nu prea se pot face deosebiri intre partide: toate au contribuit, mai mult sau mai putin, prin supralicitare, la aceasta spirala a cresterii asteptarilor populatiei.

Inteleg revendicarile salariale ale bugetarilor. Stiu clar ca nivelul de trai al unor categorii intregi de bugetari nu este multumitor. Insa orice marire de leafa trebuie sa intre intr-o logica economica, sa fie realista in contextul dat. Maririle pompieristice, la presiunea celui care tipa mai tare, vor produce haos. Problema salarizarii bugetarilor trebuie rezolvata printr-o lege unitara, care sa creeze o ierarhie justa intre acestia. Realizez ca este o misiune dificila, de asta si este amanata de atatia ani de lumea politica.

Guvernul si Banca Nationala a Romaniei au dat asigurari ca nu suntem in pericol. Totusi, daca asa stau lucrurile intr-adevar, de ce nu garanteaza Executivul si Banca Nationala in totalitate depozitele bancare, asa cum au facut foarte multe state europene. In prezent, statul roman garanteaza depozite in limita a 20.000 de euro si se pregateste un act legislativ prin care plafonul este urcat la 50.000 de euro. Este foarte putin! Acest fapt ne arunca in trecut, cand nu exista siguranta economiilor din banci. Este un semn de insecuritate, care va afecta increderea oamenilor de afaceri si nu numai in puterea statului roman.

Irina

vineri, 3 octombrie 2008

Sa nu spuneti ca nu v-am spus

Ingrijorarile mele legate de Dexia s-au dovedit a fi intemediate. Seful Directiei Finantelor Publice Locale, Victorel Lupu, a recunoscut ca este posibil ca Iasul sa nu poata lua cea de-a doua transa a imprumutului de la Dexia, daca situatia bancii se inrautateste. Iar estimarile specialistilor fata de Dexia sunt destul de sceptice, pentru ca banca are active cu grad mare de risc si o rata mica de profit prognozata. “Financiarul” a abordat pe larg acest subiect in numarul de pe 2 octombrie.

Victorel Lupu mai spune ca alte motive de ingrijorare nu avem, “pentru ca noi am luat bani de la ei si nu ei ne sunt noua datori”. Asta este adevarat, dar daca pierdem banii din a doua transa avem toate motivele de ingrijorare. Sa nu uitam ca in contul imprumutului de la Dexia au fost proiectate de catre Primarie principalele investitii in infrastructura din Iasi, in anii urmatori. Fara cele 100 de milioane de lei din a doua transa, Primaria Iasi va fi lipsita de principalul instrument investitional pe care se baza. In conditiile in care Gheorghe Nichita si echipa lui nu au fost in stare sa atraga fonduri europene, iar angajarea unui alt imprumut dureaza, inseamna ca Iasul ar reveni la saracia bugetara de altadata.

In conditiile crizei actuale financiare de la nivel mondial, nici imprumuturile nu vor mai fi usor de obtinut. Daca vom primi totusi a doua transa de imprumut, cred ca va trebui sa fim cu totii infinit mai atenti cum vor fi cheltuiti banii. Presa este plina de reclamatii la adresa investitiilor aberante facute de Primarie, cu banii din prima transa de la Dexia, si a lucrarilor prost executate de firmele contractante. Banii vor trebui dramuiti cu mai multa responsabilitate pentru ca iesenii vor fi cei care ii vor restitui, multi ani de acum incolo.

Irina

miercuri, 1 octombrie 2008

Doar o vorba sa-ti mai spun: Dexia

Criza financiara care a afectat Statele Unite si s-a propagat in Europa pare ceva indepartat pentru noi, dar undele ei seismice se simt deja si in Romania. Economistii au anticipat ca leul se va devaloriza, iar creditele in euro vor deveni mai scumpe. Iar acesta este doar inceputul.

Exista o legatura directa dintre actuala criza si Iasi. Numele ei este Dexia. Adica banca europeana de la care Primaria Iasi a luat un imprumut de 60 de milioane de euro. Actiunile Dexia, care este cel mai important creditor din lume al administratiilor locale, au scazut dramatic in ultimul an si s-au prabusit in ultimele zile. Motiv pentru care Belgia, Franta, Olanda si Luxemburg au decis sa intervina, acordand bancii un ajutor de urgenta in valoare de 6,4 miliarde de euro, pentru a o ajuta sa faca fata socului. Practic, acest ajutor inseamna nationalizarea bancii pandite de faliment sau, mai exact, etatizarea ei.

Ma asteptam ca presa din Iasi sa acorde atentie acestei stiri, pentru a analiza consecintele pe care le poate avea criza de la Dexia asupra Iasului, asupra bugetului orasului. Ma asteptam ca Primaria sa iasa public si sa ne lamureasca cum stam.

Se stie ca bugetul Iasului a fost umflat in mod artificial cu ajutorul imprumutului de la Dexia. Multe din invenstitiile programate se bazeaza pe banii imprumutati. Asa stand lucrurile, intreb public Primaria ce se intampla cu investitiile municipalitatii programate in contul imprumutului?

Va amintiti, probabil, ca in luna mai am iesit in premiera cu informatii despre contractul municipalitii cu Dexia, pe care primarul Gheorghe Nichita l-a tinut strict secret, desi era de interes public. Informatiile despre conferinta de presa pe care am organizat-o in mai se pot gasi si aici, pe blog.

Am scos la iveala atunci mai multe minciuni ale Primariei privind contractul, am punctat prevederile prost negociate si am semnalat clauzele nerespectate de Primarie, care puteau duce chiar la executarea garantiei imprumutului, adica a tuturor veniturilor bugetare ale Iasului.


Intre timp, Primaria a lansat cu mare intarziere prima transa de obligatiuni municipale promisa in contract, cu ajutorul carora va fi platit imprumutul. Presa a aratat ca obligatiunile au fost vandute mai putin avantajos decat anul trecut, cand ar fi trebuit sa fie emise obligatiunile. Tot presa a aratat ca jumatate din banii imprumutului care impovareaza Iasul in urmatoarele doua decenii au fost deja irositi in investitii si lucrari de mantuiala.

Sper ca de data aceasta Primaria sa fie mai putin secretoasa si sa ne lamureasca public in ce situatie ne aflam dupa criza de la Dexia.

Irina