In campania electorala de la locale, Gheorghe Nichita a cheltuit sume imense. Pur si simplu a inecat piata electorala locala cu afise, flyere, brosuri, ziare pirat, panouri, bannere, publicitate in media, emisiuni cumparate si tot felul de evenimente costisitoare. PSD a facut o demonstratie de fast electoral completamente reprobabila, cu atat mai mult cu cat vorbim de un partid social-democrat.
Atunci, m-am intrebat si eu, alaturi de altii, de unde vin toti acestia bani si daca nu cumva a fost depasit plafonul legal permis pentru cheltuieli in campanie. Nu cumva acela care a ingropat politic sume imense spera la intoarcerea lor sub forma de contracte, avantaje si servicii dinspre politic?
Intrebarile din campanie au fost resuscitate de doua stiri recente. Prima vorbeste despre concesionarea terenului din zona Salii Sporturilor proiectului Palas, prin care se decide practic daramarea Salii. A doua este despre semnatura data de Gheorghe Nichita si cativa subordonati, in mod abuziv in numele Consiliului Local, in fata notarului, pentru a ajuta Iulius Group sa ia un credit de milioane de euro de la banca.
Oare nu exista o legatura între banii dati in campanie si ajutorul pe care il primeste acum de la municipalitate Iulius Group? Nu cumva acum se face plata in recompensa? De cand garanteaza Primaria Iasi afaceri private? Unde s-a mai auzit asa ceva? Este cumva Iasul paradisul afaceristilor, in care statul se pune gaj pentru succesul lor?
Daca Iasul a ajuns o piata pentru tranzactiile dintre cele doua parti, in care una primeste sprijin financiar, iar cealalta, sustinere politica si avantaje din partea statului, atunci este foarte grav. Daca Primaria Iasi, o institutie publica intretinuta din banii contribuabililor, a ajuns un instrument in mana unor grupuri de afaceri este iarasi foarte grav. Aceste lucruri nu au vreo legatura nici cu economia de piata, nici cu democratia reala.
Atunci, m-am intrebat si eu, alaturi de altii, de unde vin toti acestia bani si daca nu cumva a fost depasit plafonul legal permis pentru cheltuieli in campanie. Nu cumva acela care a ingropat politic sume imense spera la intoarcerea lor sub forma de contracte, avantaje si servicii dinspre politic?
Intrebarile din campanie au fost resuscitate de doua stiri recente. Prima vorbeste despre concesionarea terenului din zona Salii Sporturilor proiectului Palas, prin care se decide practic daramarea Salii. A doua este despre semnatura data de Gheorghe Nichita si cativa subordonati, in mod abuziv in numele Consiliului Local, in fata notarului, pentru a ajuta Iulius Group sa ia un credit de milioane de euro de la banca.
Oare nu exista o legatura între banii dati in campanie si ajutorul pe care il primeste acum de la municipalitate Iulius Group? Nu cumva acum se face plata in recompensa? De cand garanteaza Primaria Iasi afaceri private? Unde s-a mai auzit asa ceva? Este cumva Iasul paradisul afaceristilor, in care statul se pune gaj pentru succesul lor?
Daca Iasul a ajuns o piata pentru tranzactiile dintre cele doua parti, in care una primeste sprijin financiar, iar cealalta, sustinere politica si avantaje din partea statului, atunci este foarte grav. Daca Primaria Iasi, o institutie publica intretinuta din banii contribuabililor, a ajuns un instrument in mana unor grupuri de afaceri este iarasi foarte grav. Aceste lucruri nu au vreo legatura nici cu economia de piata, nici cu democratia reala.
Irina