luni, 15 februarie 2010

ÎNTREBĂRI

Primarul Gheorghe Nichita este într-o dispoziţie epistolară. Bravo lui! I-a scris premierului Boc. Excepţional! Ce i-a scris? S-a plâns că băieţeii cei răi de la PD-L nu sunt cuminţi şi s-au legat de mai noua sa jucărie: autogara. Ruşine să le fie! Ce să fi fost în capul lor oare? Comisioane? Sau întrebări? Şi, dacă sunt întrebări, sună ele aşa?
  • la ce preţ va fi răscumpărată, de către primărie, staţia de carburant pierdută, via fisc, de către RATP în favoarea Unistil (operatorul privat pe traseele de transport în comun din Iaşi) şi al cărei teren este strict necesar noii construcţii?
  • cine va fi investitorul privat care va face oferta de Parteneriat Public Privat atunci când administraţia ieşeană va descoperi, evident cu surpriză, că nu sunt fonduri publice pentru o asemenea investiţie de amploare?
  • are sens să faci nodul de transport rutier la o distaţă de cca 4 kilometri (necesitând schimbarea a două mijloace de transport în comun) de cel de transport feroviar?

PS: Bugetele locale au apărut, cifrele seci vin şi ele ASAP!

9 comentarii:

  1. Moamăăăăăă ce am pus-o! Răspund io că ştiu!

    Trinccccccc!
    1. La preţ maxim!

    Trinc, trinc!
    2. Nimeni!

    Trinc, trinc, trinc!
    3. Dacă eşti tâmpit are sens!

    Pot să aleg domeniul pentru următoarele întrebări? .....sau gata am câştigat concursul?

    Care pe care!

    RăspundețiȘtergere
  2. Despre management:

    "If a problem can be solved, then there’s no need for worrying.
    If a problem cannot be solved, then what is the use of worrying ?..."

    RăspundețiȘtergere
  3. Bagă bre maestre traducere că dom' Premare nu ştie ingleza! El ştie doar rusa! De fapt hai că vă rezolv tot eu, nu de alta dar să împac şi lupul şi varza!

    Если проблема может быть решена, то нет необходимости беспокоиться

    Если проблема не может быть решена, то какая польза от беспокоить?

    Şi acum că am împăcat elementele cunoscute ale ecuaţiei, adică lupul (tu) şi varza (dom' Premare), a mai rămas să aflăm cine-i necunoscuta ecuaţiei...ADICĂ CAPRA! Pun pariu că nu-i capră moldovenească!
    Hihihi

    Care pe care.

    RăspundețiȘtergere
  4. "אם ניתן יהיה לפתור את הבעיה, אז אין צורך לדאוג.
    אם בעיה שלא ניתן לפתור, אז מה הטעם לדאוג ?..."

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Maestrul
    Poliglotule! Vezi că ti dă di gol acşientul! (pre grăieşti moldovinieşti, cu accent pe ultimul i, precum spunea Mona într-un comentariu anterior)
    :))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  6. N-am sponsor că m-aş duce! M-aş duce în Patagonia să mă fac păstor la lame, că de capre m-am săturat!
    :))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  7. Capre??? Asa rau ai ajuns ?? :))) . Revin si on topic cu lucruri serioase !

    RăspundețiȘtergere
  8. @ ăl' Mic
    Răspund pişicher:

    Căpriţa sfetnicului Petru
    (Ion Pribeagu)

    Sfântul Petru, Mare Paznic
    Pestea-a Raiului fântână
    Plictisit de-atâtea veacuri
    Să tot stea cu cheia în mână
    Într-o zi s-a dus la Domnul
    Prea supus şi prea smerit
    Şi îngenunchind în faţă-i
    Petru astfel i-a grăit:

    - Doamne, din străfund de vremuri
    Te slujesc fără prihană
    Am şi eu o rugăminte
    Fie-ţi milă şi pomană
    Dă-mi concediu de odihnă
    Doamne pururi lăudat
    Doar o lună Nalt Prea Sfinte
    Căci sunt om şi sunt bărbat!

    - Bine Petre! Se aprobă
    Ce nu fac eu pentru tine
    Treci la cadre, ia-ţi cartelă
    Şi te du! Te du cu bine...
    Ajungând în capitală
    Fercheş, tânăr şi cu bani
    Că puteai să-i dai ca vârstă
    Douăzeci şi opt de ani
    S-a încurcat c-o femeiuşcă
    Nostimă şi dolofană.

    Şi la „Compescaria” într-una
    Bea „Segarcea” şi „Crăcană”
    Toată lumea a ţinut-o
    Numai în chefuri şi-n antren
    Vizitând seară de seară
    „Pescăruş” şi „Monn Jarden”
    Că îmbătat de-atâta farmec
    Şi de patimi juvenile
    Şi-a întârziat concediul
    Cu vreo trei ori patru zile

    -Bine Petre, nu ştii oare
    Că după regulament
    Orice întârziere înseamnă
    Cum că n-ai fost vigilent?

    - Ba am fost Nalt Prea Sfinte,
    Zice Petre fericit,
    Însă în timpul nopţii Părinte
    Uite, m-am îmbolnăvit.

    Două nopţi şi patru zile
    Am zăcut în odăiţă
    Şi mă tot hrăneam cu lapte
    Doar cu lapte de căpriţă
    Dacă n-ar fi fost căpriţa
    Să mă vindece de toate
    Zău, muream, muream de tuse
    Doamne Sfinte şi Îndurate

    A trecut o vreme lungă
    Petre Sfântul cum vă spun
    Se topea de dor săracul
    După dulcineea lui.
    O vedea frumoasă, durdă
    Gura roşie, ochi adânci
    Trupul de nimfă care zburdă
    S-o tot sorbi, s-o tot mănânci...

    Drept la Dumenezeu se duse
    Şi îi zise rugător
    - Doamne, nu mai pot de tuse,
    Dă-mi concediu c-am să mor!

    Şi dacă mă sting, cu mine
    Piere ultima mlădiţă...
    Să mă vindec leacul este
    Numai lapte de căpriţă!

    - Bine, îţi dau o lună – zise
    Domnul zărilor senine
    Dar când vii, aduci şi capra
    O aduci aici cu tine.

    - O aduc, Înalt Prea Sfinte
    O aduc numaidecât
    Cum o ştii, în patru labe
    Şi c-o funie de gât.

    Şi mâhnit, gata să-i spargă
    Inimioara pătimaşa
    Se întreba – Şi acum Petrache
    Spune, pe unde scoţi acum cămaşa

    A pornit cu ascensorul
    Din eter, azur şi nea
    Într-o clipă nea Petrică
    Sprinten, fercheş, fu la ea.
    Nopţi şi mile delirante
    De iubire nesfârşită
    Petrecut-a Sfântul Petre
    Cu căpriţa lui iubită.

    Când să se termine luna
    Petre îşi aduse aminte
    De făgăduiala dată
    Prea Eternului Părinte.

    Şi îi spuse: „fată dragă
    Eu socot că-i foarte bine
    Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri
    Trebuie să mergi cu mine.

    Dumnezeu nici nu prea vede
    Te strecori încet şi atât
    Goală şi în patru labe
    Şi cu o funie de gât.

    Ascensorul te aşteaptă
    Te îmbarcă în el frumos
    Şi în două- trei minute
    Scumpo, vei ajunge sus.”

    Ce să facă biata fată
    A primit cu mult curaj
    Şi de ce să nu profite
    De asemenea voiaj?

    Dezbrăcată, e o minune
    Trup de nimfă, ca-n poveşti
    Nea Petrică, Nea Petrică
    Ce pramatie îmi eşti...!

    S-a urcat în cer cu dânsa
    Şi o îndeamnă mereu
    - Hai căpriţă, hai cu nenea
    Să te vadă Dumnezeu!

    Cum ajunse în zenituri
    Şi-au deschis spre tron portiţa
    Dumnezeu luă ocheanul
    Şi-ndelung privi căpriţa.

    A privit-o încă o dată
    Dinapoi şi dinainte
    Şi a izbucnit năvalnic:

    - Eu când zămislit-am capra
    Printre vite consacrate
    Avea în faţă ţăcălia
    Şi avea ţâţele la spate.
    Dar cu capra ta Petrache
    O brodişi ca Eremia
    Că are ţâţele în faţă
    Şi are în spate ţăcălia!

    Care pe care ştii tu bre ăl' mic care!

    RăspundețiȘtergere