Unde ne sunt intelectualii?

Dupa alegeri, m-am uitat cu mare curiozitate spre tabara intelectualilor de dreapta, ca sa vad cum se pozitioneaza, ce spun, cum vad lucrurile. Ceea ce cred eu ca le caracterizeaza cel mai bine starea de spirit din prezent este: nauceala.

Ei sunt bulversati de alianta neasteptata incheiata intre PD-L, partidul pe care il prefera majoritatea dintre ei, si PSD, partidul pe care il detesta toti.

O parte s-au retras jenati din prim planul vietii publice, nefiind in stare sa justifice in ochii lor si nici ai cititorilor lor ”monstruoasa coalitie” creata. Altii continua sa scrie – despre sexul ingerilor – ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Unii isi exerseaza din nou aerul analitic, de care uitasera in ultima vreme. Exista si categoria celor care au trecut cu arme si bagaje in tabara noii cauze, cautand argumente pentru a legitima inedita alianta de guvernare.

Nauceala si fragmentarea intelectualitatii de dreapta si cvasi-inexistenta celei de stanga sunt semne de slabiciune pentru sistemul democratic de la noi. O democratie puternica are nevoie ca vocea intelectualului sa se auda puternic si coerent in cetate.

In cazul intelectualitatii de dreapta, cred ca doua sunt sursele slabiciunii: utilizarea discursului anti-comunist ca un panaceu pentru reforma societatii romanesti si focalizarea pe persoane, nu pe idei.

Coerenta intelectualitatii de dreapta a fost data, mult timp, de discursul anti-comunist. Insa vremurile se schimba. Si spun asta ca o persoana cu convingeri anti-comuniste. Ion Iliescu este deja in afara Parlamentului. Societatea romaneasca se confrunta cu alte provocari, iar criza economica de acum este cea mai noua si mai grava dintre acestea. A venit vremea ca intelectualii sa-si largeasca perspectiva si sa fie ceva mai adaptati la prezent, pentru ca oamenii au nevoie de ghidajul lor.

A doua idee: intelectualii au inca obiceiul de a se afilia unor personalitati politice si de se raporta critic, virulent, la altele. Cand personalitatile de la cei doi poli se misca imprevizibil pe scena politica, dispare si sistemul de referinte al intelectualilor. Asta nu este in regula. Mai util ar fi ca intelectualii sa ne ofere idei in care sa credem, pe care sa ne bazam, nu sa ne arate personalitati pe care sa le iubim sau sa le dispretuim.

Daca intelectualii ar fi mai aproape de menirea lor publica, atunci ar avea si oamenii ceva folositor de invatat de la ei.

Irina