O noua pacaleala pregatita iesenilor

Dupa ce a lasat sistematic, in fiecare an, mii de familii bune platnice fara apa calda sau caldura, pentru ca vecinii nu aveau chef sa plateasca sau nu puteau suporta cheltuielile de intretinere, primarul Nichita apare din nou ca salvatorul iesenilor. „Omul providential” lanseaza acum, in campania electorala, ultima gogorita de care mai este in stare: refacerea instalatiilor termice din blocuri si contorizarea individuala. Acum, fiecarui iesean i se promite un El Dorado: facturarea individuala si debransarea rau-platnicilor, fara a-i afecta pe ceilalti locatari. Potrivit primarului, CET-ul va fi pus sa instaleze „gratis” gigacalorimetre in fiecare apartament. Suma estimata pentru fiecare apartament din Iasi, in medie, ar fi de 1000 euro. Tot ceea ce trebuie sa faca asociatiile de locatari pentru a nu plati nici un ban este sa cedeze primariei mansarda blocului .

Am convingerea ca Primaria nu procedeaza corect cu iesenii. Asociatiilor li se propune o afacere deloc onesta. Uitati de ce. Sa luam numai un bloc cu 4 etaje si 20 de apartamente. Calculele arata ca ar fi nevoie de 20 de mii de euro pentru contorizare si refacerea instalatiilor termice. In schimbul acestor lucrari, primaria ar trebui sa obtina mansarda de la asociatie, pe care, dupa ce o amenajeaza, ar trebui sa o vanda sau sa o inchirieze.

Daca ar alege sa o vanda, primaria face o afacere excelenta pe spinarea iesenilor. Pretul construit al unei mansarde ajunge la 350 de euro pe metru patrat, potrivit firmelor care se ocupa cu asa ceva. Ar ajunge ca o mansarda de 100 de metri sa coste 35000 de euro. Adaugam cei 20000 de euro, dati de primarie pe reabilitare si contorizare pe o scara, si ajungem undeva la 55.000 de euro pentru o mansarda de 100 de metri patrati, in cel mai rau caz 70% din pretul pietei. Diferenta, de zeci de mii de euro, ramane in contul firmelor care fac mansardarile, nu al locatarilor. De ce sa nu ramana acesti bani in buzunarul proprietarilor? Ei nu au nevoie? Asadar, in spatele acestei contorizari si reabilitari propuse iesenilor ar putea sta, de fapt, un mare tun imobiliar.

A doua varianta, a transformarii mansardelor in locuinte sociale este dificila. Nu stiu, sincer, cati ieseni ar fi incantati sa aiba, la ultimul etaj, familii cu probleme sociale grave, care trebuie ajutate sa-si castige in primul rand o paine, nu sa fie lasate in grija asociatiilor de locatari. Mi-e foarte greu sa cred ca Primaria va avea succes cu asemenea negocieri cu asociatiile de locatari, in conditiile in care primaria nu are echipe si nici nu se pricepe.

Din aceste considerente, cred ca solutia „mansarde in schimbul contorizarii individuale” include sume si avanseaza proiecte pe care primarul Nichita si echipa lui nu sunt in stare sa le managerieze.